RFI ROMANIA — Tragediile din Ucraina și de la frontierele inundate de oamenii fugind din calea războiului au mișcat pe toată lumea…Imaginile cu ucraineni ținând copiii în brațe dar și pisici sau câini, imaginea unui copil cu chipul plâns și obosit protejând colivia cu un mic peruș sau cele ale stăpânului care a cărat în spate un câine lup bătrân și bolnav pe care nu l-a abandonat în fuga sa au impresionat până la lacrimi…Cum era de așteptat, mobilizarea organizațiilor pentru protecția animalelor și a activiștilor a fost imensă.

Lea Berzuc a stat de vorbă cu președinta asociației Remember Me France, Vanessa Manand, care se ocupă de ani de zile de un refugiu de câini salvați din Pașcani, și care i-a povestit cum s-au mobilizat ong-urile franceze pentru a ajuta ucrainenii și animalele Ucrainei

Vanessa Manand: Am întreprins mai multe acțiuni la modul general. Suntem parteneri cu alte asociații franceze din România cu care facem planuri în comun. De exemplu, acum am comandat 21 de tone de mâncare pentru câini și pisici fie pentru adăposturile din Ucraina, fie pentru asociațiile românești care primesc refugiați cu animale la frontiere dar și pentru cele din Republica Moldova pentru că situația e foarte tensionată și acolo. Noi, spre exemplu, am organizat un centru unde putem primi refugiați cu animalele lor, la Pașcani, în nord estul României. Sprijinim și ucraineni care sunt în Ucraina și nu vor sau nu pot să plece în ciuda conflictului. Le oferim fie mâncare, fie bani pentru a cumpăra mâncarea pentru că e foarte complicat pentru ei. Avem și voluntari americani care doresc să salveze câini din Ucraina și îi vom ajuta. Sunt numeroase acțiuni…În Franța sunt mai multe colecte de donații și există un potențial centru care va putea primi refugiați cu animalele lor…Ne-am mobilizat așadar…Sunt multe acțiuni în acelși timp…

Reporter: Care vi se pare acum cel mai dificil obstacol?

Vanessa Manand: Cel mai mare obstacol e transportul în interiorul Ucrainei pentru că orice deplasare este foarte periculoasă iar dincolo de Kiev nu se poate trece…E prea periculos și nu putem trimite niciun transport pentru că am expune șoferii la bobardamente și acțiunile militarilor ruși…Zilele acestea se trage inclusiv în mașinile care trec pe stradă deci nu putem risca…Ne-a luat enorm de mult timp să scoatem o familie cu câteva zeci de animale salvate din Ucraina…Acum sunt toți în siguranță în Polonia dar ne-a luat două săptămâni și a fost foarte complicat, a fost o aventură rocambulescă…Pentru noi cel mai dificil este transportul donațiilor către Ucraina și scoaterea animalelor și oamenilor din Ucraina, deplasarea este cea mai dificilă…

Reporter: Multe ajutoare ajung în Ucraina doar cu ajutorul celor de la Crucea Roșie…

Vanessa Manand: Vom încerca…Dar toate transporturile se fac mai mult spre vestul Ucrainei…Toate transporturile se fac în vest dar în est nici ONG-urile nu merg pentru că e acaparată de ruși și nu merge niciun transport în acea zona…

Reporter: Mulți doresc să ajute refugiații și animalele lor…De ce ar fi cu adevărat nevoie în momentul de față, pentru ca donațiile să fie utile?

Vanessa Manand: Se poate dona mâncare, pentru oameni sau animale, pentru că ambele sunt utile…Hainele sunt mai puțin utile pentru că am primit foarte multe dar nu au fost necesare la fața locului…În schimb e nevoie de produse de igienă, produse pentru nou născuți, jucării…La Pașcani avem un centru de colectare unde putem aduna tot ce se donează și putem expedia mai departe la frontiere dar și în Republica Moldova care a primit mulți refugiați și care, fiind o țară mică cu puține resurse, e într-o situație dificilă și foarte apropiată de zona de conflict drept care Republica Moldova este sub o presiune foarte mare. Nu știm cum arată viitorul, cum vor evolua lucrurile deci tensiunea este foarte mare…

Reporter: Și doar pentru animale de ce fel de donații este nevoie? Medicamente?

Vanessa Manand: Ne pot ajuta produse și medicamente veterinare, deparazitări, dar și castroane, coșuri, hamuri, lese…Toate acestea sunt extrem de utile la frontiere sau în adăpostul nostru sau cele publice deci avem nevoie de aproape orice, nu ezitați…Și cuști, da, pentru că trebuie să deplasăm multe animale. Avem și o mașină destinată transportului de animale și cuștile sunt foarte utile.

Reporter: În imaginile care au urmat invaziei toată lumea a văzut ucraineni care au lăsat totul în urmă pentru a scăpa din calvar, nu și animalele…Ce lecție ar trebui să învățăm, mai ales într-o țară ca România unde abandonul este din păcate atât de frecvent?

Vanessa Manand: Cred că e foarte important să salvăm tot ce trăiește și respiră, un număr cât mai mare de vieți, că e vorba de oameni sau de animale pentru că au o valoare la fel de mare…Dacă putem ajuta oameni și animale, nu trebuie să facem diferența, trebuie să ajutăm și oameni și animale…

Reporter: Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina cu adăposturile publice este tragic…Oare autoritățile române nu au și ele o lecție de învățat?

Vanessa Manand: Sigur! E super important…Noi ajutăm de ani de zile câinii din România. E clar că situația din adăposturile publice e tesionată, zilnic se fac zeci de eutanasieri…Noi încercăm să salvăm și din aceste adăposturi unde se eutanasiază. E clar că acum, cu afluxul de animale din Ucraina, situația din adăposturile publice va fi și mai rea și idealul ar fi să cerem împreună o amânare a eutanasierilor…În prezent, un câine capturat și nerevendicat e eutanasiat în cel mult 14 zile iar nouă, asociațiilor, ne trebuie timp ca să pregătim câinii pentru adopție…Din păcate nu vom mai avea atât timp și ne vom putea trezi în situația absurdă în care un câine e salvat din Ucraina și omorât în România de autorități…Sau animalele capturate de pe străzile din România vor fi eutanasiate pentru că nu vom avea timp să le scoatem din cauza animalelor pe care trebuie să le salvăm din Ucraina…Va fi foarte tensionat…

Reporter: Deci măcar să schimbe actuala politică…

Vanessa Manand: Măcar să prelungească termenele pentru a ne lăsa timpul să absorbim toate aceste animale…Ideal ar fi să existe parteneriate importante și durabile cu asociațiile din Europa de Vest sau ca românii să înceapă să adopte din adăposturi pentru că adopțiile românești sunt acum o parte infimă din adopțiile pe care le facem…Eu mă voi întâlni cu conducerea ASPA care încearcă acum să încheie parteneriate cu organizațiile europene. Vom vedea cum putem ajuta…Trebuie să existe astfel de inițiative în toate adăposturile publice și să existe o adevărată dorință de a găsi soluții împreună cu ong-urile pentru a salva cât mai multe animale în locul soluției facile de a recurge la eutanasieri.